Genele și comportamentul uman, o călătorie în mintea omului

Genele și comportamentul uman, o călătorie în mintea omului

Nu mai există dubii, posibilitatea cercetărilor asupra creierului uman cu mijloace din ce în ce mai moderne, a dus la o concluzie foarte bine fundamentată – dezvoltarea creierului uman este sub control genetic. Încă nu știm foarte multe despre modul în care și în ce măsură se întâmplă acest lucru, dar începem să înțelegem mai bine unele dintre mecanismele implicate în funcționarea acestuia. În același timp, nu există nici o îndoială că aceste mecanisme de funcționare ale creierului sunt modelate de mediu, de tot ce ne înconjoară și de experiențele trăite.

Un experiment în care au fost implicati șoareci de laborator a arătat că există diferențe între conexiunile nervoase neuron – neuron, (celula creierului) – numite sinapse – care sunt mult mai numeroase la un șoarece crescut într-un mediu complex (o cușcă plină cu multe elemente pe care se cațără, labirinturi, etc) și un șoarece crescut într-o cușcă goală. O situație similară cu diferențe clare poate apărea în cazul în care copilul crește în prezența mamei sau dacă este îndepărtat chiar și pentru perioade relativ scurte (când este trimis la bunici, de exemplu). Ne putem imagina efectele potențial dăunătoare pe care mediul nesănătos și deficitar le poate exercita asupra dezvoltării copilului.

Cât din ceea ce gândim noi oamenii este în realitate rezultatul alegerilor noastre în mod liber și cât este de fapt determinat de deținerea anumitor gene? Dacă există gene care duc la dezvoltarea comportamentului infracțional, care este rolul mediului în care este crescut individul pentru a ajunge la rezultatul final? Ce implicații (și ce riscuri) pot avea aceste cunoștințe pentru societate și pentru individ?

Oare de ce genele alele (în pereche) care par a fi nefavorabile pentru individ nu se elimină în selecția naturală? În cele din urmă, dacă admitem că deținerea sau lipsa unui anumit pachet genetic poate fi asociată, chiar și într-o măsură relativă, cu riscul de a dezvolta anumite caracteristici de personalitate, care ar putea duce la un comportament infracțional, atunci care este responsabilitatea individului în comportamentul său? Mai suntem noi oamenii responsabili de ceea ce facem? Sau pur și simplu noi suntem ceea ce sunt genele noastre? Cum se poate stabili, așadar responsabilitatea individului?

Studiile efectuate în ultimii ani au început să scoată la lumină indicii capabile să răspundă la aceste întrebări. Astfel s-a ajuns la concluzia că posesia unei variante alelice (a unei perechi de gene) care nu funcționează corect, în locul celei cu funcționare bună, care reglează metabolismul neurotransmițătorilor implicați în modularea stării de spirit, a controlului impulsurilor și în mecanismele de recompensă și pedeapsă, poate fi asociată cu un risc crescut pentru individul care posedă varianta nefuncțională în dezvoltarea unor comportamente anormale și inacceptabile social.

Să ne întoarcem la relația dintre gene și comportamentul normal sau patologic. A fost descoperită o genă MAO -A care are influență, în cazul în care nu funcționează corect, asupra comportamentului violent sau criminal. Este o genă care se ocupă de secreția în cantitatea normală pentru corpul unui om a unei substanțe numită enzima monoaminooxidaza A, enzimă responsabilă în menținerea unui echilibru al hormonului serotoninei implicat în reglarea dispoziției și modularea comportamentului. Serotonina mai este numită si hormonul fericirii, menține starea de bună dispoziție și plăcere la om.  Dacă această genă care duce la menținerea echilibrului secreției serotoninei,  are un defect, individul care posedă gena defectă poate dezvolta un comportament violent. În cazul în care însă mediul în care crește este un mediu psiho-social sănătos și protectiv, individul nu va dezvoltapotențial infracțional. Dacă  individul crește într-un mediu nesănătos, care l-a expus la abuzuri și rele tratamente, având gena defectă, poate dezvolta comportamentul violent.

Prin urmare, faptul că un individ posedă gena defectă, nu presupune dezvoltarea certă a unui comportament violent, ci constituie un factor de vulnerabilitate mai mare la evenimente externe adverse care ar putea avea ca rezultat dezvoltarea unui comportament anormal. Această vulnerabilitate pare să crească în prezența unor condiții de mediu stressant pentru copil.

În mod similar, prezența unor gene care nu funcționează bine la un individ conduc la o mai mare vulnerabilitate la anxietate și depresie, sau alte modificări comportamentale, mai ales în condiții de mediu nefavorabil. Avem o genă a depresiei, a anxietății, etc.

Este cert că genele ne influențează pe lângă felul în care arătăm și comportamentul nostru, dar la fel de adevărat este că studii recente arată că printr-o atitudine sănătoasă, optimistă, o gândire pozitivă, o alimentație sănătoasă, noi oamenii putem influența genele pe care le-am moștenit de la părinții noștri. Caz în care responsabilitatea a ceea ce facem noi este a noastră sau cu alte cuvinte comportamentul nostru este rezultatul exclusiv a ceea ce gândim.

La cursul de Analiză și Evaluare Comportamentală, am ținut să introduc un modul de genetică comportamentală, pentru că eu cred că este foarte important să știm care sunt originile noastre, cum am moștenit genele de la strămoșii noștri, cum ne influențează aceste gene, cum le putem noi influența si multe altele despre genetică și călătoria în minte omului.

La fel de important este că din punct de vedere genetic, femeile sunt diferite de bărbați, în felul în care arată, cum gândesc, cum reacționează în diferite situații. Femeile au capacitatea să scaneze sistemul imunitar al bărbatului de la prima întâlnire, când o femeie are o problemă sună o prietenă. Bărbatul, însă găsește soluții și rezolvă problema.