Alternative de interpretare ale Ciclului de Intelligence

Alternative de interpretare ale Ciclului de Intelligence – cinci modele și analiza lor: puncte comune, puncte divergente, integrarea lor în contextul care le-a produs.

Mențiuni generale

Lucrarea și-a propus să aleagă dintre multitudinea de specialiști în intelligence, cinci experți care au trăit și au lucrat în niște perioade foarte importante din punct de vedere al securității naționale a țărilor respective.

Doi dintre ei din SUA, respectiv Sherman Kent  și A.S. Hulnick  au activat după cel de-al doilea război mondial și alți doi din SUA și UK, Robert David Steele si Michael Herman  în toiul războiului rece dintre super puteri. Unul dintre  experți este contemporan din Italia, fiind vorba despre Anna Maria di Paolo.

Din analiza conceptelor celor cinci specialiști, se evidențiază multe abordări și formulări comune, dar și o serie de diferențieri în mare parte datorită evoluției situațiilor internaționale și a țărilor respective.

 

Puncte comune

Analiza a arătat că atât în timp de război cât și în timp de pace –  chiar dacă această pace a purtat denumirea de „război rece„ – experții prezintă în definirea ciclului de intelligence elemente comune aproape chiar identice, cum ar fi de exemplu colectarea, analiza, diseminarea, chiar dacă definirea acestora prezintă abordări nuanțate sau interpretări lărgite, mergând până la unele precizări foarte detaliate. Totuși, în esență se poate concluziona că aceste elemente au rezistat evoluției indiferent de contextul și situațiile actuale a diferitelor țări.

Se poate spune că aceste elemente sunt stabile, nu depind de o anume conjuctură, în jurul lor au putut fi construite concepții durabile pentru viitor.

Pentru susținerea celor de mai sus în lucrare se regăsesc următoarele:

Conform concepției lui Kent, chiar dacă este de tip științific, în ciclul de intelligence – poate pentru prima oară în lume – apar elementele de colectare, analiză, raportare. Aceste elemente nu sunt denumite ca atare, dar reies fără echivoc sub denumirea de informații descriptive de bază, intelligence situațional și intelligence evoluativ speculativ. Pentru cea din urmă chiar merge până acolo încât prevestește necesitatea includerii unei prognozări în raportare.

Hulnick definește chiar expresis verbis cele trei elemente, chiar dacă relatează că ciclul de intelligence ca atare este doar teoretic și nu reprezită realitatea. Succesiunea în elementele ciclului de intelligence este aceeași cu a celorlalți experți și este de acord că este nevoie de îmbunătățirea relației dintre aceste faze și dintre decidenți și lucrătorii din structuri.

Herman pune accent pe cele două elemente, colectarea și analiza, afirmând că trebuie să fie proiectate într-o perspectivă mai largă, iar produsul finit, raportul să aibă un mod de utilizare nuanțat, accesibil.

La Steel apare pronunțată dintre cele trei elemente ale ciclului de intelligence, activitatea de culegere de informații (colectare), datorită unor noi posibilități cum ar fi internetul, și el păstrând desigur elementele comune. Abordarea lui privind colectarea informațiilor de tip „totul despre tot„ arată preocuparea lui privind această activitate.

Di Paolo recunoscând elementele ciclului de intelligence, consideră că este imperios necesar lărgirea ciclului ca atare.

Se poate lua în considerare ca un element marcant comun, la toți experții analizați, evidențierea faptului că ciclul de intelligence este depășit și că toți sunt de acord pentru revendicarea unor schimbări privind fazele și elementele acestuia, ca și reforma, restructurarea, lărgirea, etc.

În fine, toți consideră că ciclul de intelligence este necesar și util, fiind pentru factorii decizionali o sursă importantă, de nelipsit în procesul  luării deciziilor corecte privind securitatea și siguranța națională.

 

Puncte divergente

Divergențele în abordarea specialiștilor analizați apar în primul rând din dorința de a îmbunătăți în manieră personală acest ciclu și din modul în care privesc această schimbare și nu în ultimul rând datorită situației concrete ale țărilor și perioadelor în care au trăit aceștia.

Kent, de exemplu când după război vechea structură americană era aproape desființată pledează pentru necesitatea de a avea un aparat de intelligence strategic, argumentând că la conducerea superioară este nevoie de informații și analize strategice și pe timp de pace, nu doar de război.

Hulnick declară că ciclul de intelligence este teoretic și nu reprezintă realitatea, în primul rând din perspectiva următoarelor aspecte:

– întâietatea cererii de informații sau a colectării informației. De la cine pornește de fapt procesul ciclului de intelligence și care este maniera corectă pentru a o face.

– sincopele analizei și a colectării, care de multe ori sunt secvențiale în loc să fie paralele.

– rolul factorilor de decizie

– aduce în prim plan noțiunea de responsabilizare inițierii ciclului de intelligence, a managerilor structurilor de securitate

Herman face o analiză a naturii și rolului intelligence foarte profund, complet  și detaliat, diferențiindu-se net de alte abordări. Face apel la viziunea privind colectarea și analiza într-o perspectivă mult mai largă. În concepția sa ciclul de intelligence este completat și cu planificarea. În același timp face o splituire între prelucrare și analiză. Pune accent pe dialog între consumatorul de informații și producătorul de intelligence.

Stell pune accent pe rolul sectorului privat în privința completării activității serviciilor. Apare ideea că „informația costă bani, produsul de intelligence face bani„. Formulează ideea conceptului despre ciclul de intelligence omniprezent, constant și reflexiv. Toate aceste idei le-a expus și într-o formă grafică a unui nou ciclu de intelligence. Este primul care realizează cursuri specifice pentru specialiștii în devenire în domeniul intelligence, încurajând o abordare nouă, adaptată la evoluția rapidă a mijloacelor de comunicare și a tehnologiei, la diversitatea și complexitatea înțelegerii funcționării comportamentului uman. Este de asemenea primul care marjează puternic pe folosirea pentru colectarea de informații a surselor deschise, evidențiind multitudinea și plaja largă a acestora într-o continuă dezvoltare și costurile reduse pentru accesarea lor.

Di Paolo pledează pentru restructurarea elementului analiză în ciclu de intelligence care trebuie aliniat la tendințele actuale ale perioadei în care trăim. Procedeu care nu trebuie să se oprească la analiza informațiilor și a circumstanțelor, dar să ofere și alternative și propuneri.

Integrarea conceptelor în contextul care le-a produs

În mod firesc, gânditorii conceptelor ciclului de intelligence au avut la bază atât elemente teoretice, circumstanțiale cât și pragmatice. Adică toți fără excepție s-au raportat la condițiile momentului, nefiind niște lucrări academice ci mai degrabă niște unelte care serveau o necesitate impetuoasă de a se rezolva cu instrumentele specifice ale intteligence, situații concrete, tactice și strategice.

Cu toate acestea astfel de concepte, vor fi și sunt în continuu actualizate din mers, conțin după cum am specificat mai sus, multe elemente durabile, stabile.

Aceste concepte, folosesc expresii ca „în general„ tocmai pentru că situațiile concrete care trebuiesc rezolvate într-un cadru general, diferă de la caz la caz, ele fiind particulare, care vizează o anume situație, care cere o rezolvare punctuală.

Se conturează la toți experții, conștientizarea importanței și necesității produsului intelligence, atât în condiții fără convulsii majore cât și în situații de normalitate.

Pregătirea atentă a informațiilor prin prelucrare și analiză și evitarea trimiterii acestora într-o stare brută către beneficiari, este un concept integrat în toate abordările enunțate de experții analizați.

Conceptele atât în general cât și în particular sunt binevenite si necesare, dar fără o structură cu o pregătire sofisticată și cu o conducere aptă de a aplica conceptele la cazurile concrete de zi cu zi, sunt sortite eșecului.

Acest element al pregătirii structurilor apare la experții analizați, cu precădere și  în scrierile lor sunt foarte accentuate.

 

Ciclul de intelligence

Definiția expertului american, Robert David Steele arată că activitatea de intelligence este „arta de a cunoaște intenția adversarului„

Este o artă, pentru că nu este suficient să se obțină informații, este necesar să fie evaluate, analizate și interpretate pentru a înțelege ce se întâmplă în sfera adversarului.

Intelligence reprezintă așadar culegerea de informații, finalizate prin soluționarea unei probleme sau pentru formularea unor previziuni referitoare la posibile dificultăți în viitor.

Procesul prin care se ajunge la aceste soluții se numește Ciclul de intelligence. Adică transformarea datelor brute într-un produs final. Acest ciclu, atât pentru mediul civil, cât și pentru cel militar are următoarele faze:

  • formularea cererii,
  • determinarea strategiei de lucru,
  • culegerea informațiilor brute,
  • evaluarea acestora,
  • analizarea lor,
  • diseminarea.

Intelligence Cycle

 

Sherman Kent

Născut  în California în 1903, este considerat tatăl analizei de intelligence din SUA, printre primii din lume care au considerat intelligence o profesie și analiștii de intelligence, profesioniști.

A scris în 1949 cartea „Strategic Intelligence for American World Policy„ și a reușit acum 60 de ani să explice cu o claritate incredibilă ce este intelligence și la ce folosește, obiectivul fiind de a explica cetățenilor americani, dar în special elitelor, necesitatea de a avea un aparat de intelligence strategic.

A lucrat la Office of Strategic Services (OSS) în timpul războiului, în departamentul de intelligence strategic. După terminarea războiului a început o carieră  în serviciile secrete. El a fost printre cei care au participat la crearea agenției CIA în 1947 cu scopul de a furniza președintelui Statelor Unite informații și analize strategice și pe timp de pace, nu doar de război.

În abordarea sa, toate informaţiile pot fi clasificate după funcția lor. Astfel a descris trei „categorii funcționale” de intelligence.

Prima se referă la informații  „descriptive de bază”, pe care le-a considerat ca fiind „bazele care dau sens  schimbărilor de zi cu zi, fără de care speculațiile despre viitor sunt  lipsite de sens.”  Aceasta include informații cu privire la factori care nu se pot schimba în linii mari, ca de exemplu, capacitatea forțelor armate, personalitatea conducătorilor de stat, modele meteorologice regionale, geografice și o multitudine de rapoarte  pe teme specific.

O a doua categorie este „intelligence situational,  raportat la actualitate”, care oferă informații la zi legate de tot ceea ce se întâmplă actual. De exemplu, în timp ce intelligence-ul descriptiv de bază ar oferi detalii biografice și de personalitate ale unui lider străin, intelligence raportat la actualitate ar aborda ceea ce face astăzi, în acest moment liderul strain.

Cea din urmă este  intelligence „evaluativ speculativ”, dedicat prognozării activității viitoare și asigurarii avertizării adecvate pentru  factorii de decizie.

Ceea ce descrie Kent în cartea sa la sfârșitul anilor 40 reprezintă de fapt, nașterea ciclului de intelligence, desigur cu o abordare de tip științific care este evidențiată în atenția particulară pe care viitorul director de la CIA o dedică culegerii de informații și formulării de ipoteze.

A.S. Hulnick

Arthur S. Hulnick este un veteran, cu o activitate de mai bine de 35 de ani în profesia de intelligence, 7 ani ca ofițer de informații în US Air Force și 28 de ani în CIA.

Hulnick a fost unul dintre primii pionieri in dezvoltarea de cursuri la nivel universitar despre intelligence strategic, în 1995, creând un curs referitor la utilizările practicilor de informații și securitate din sectorul privat, una dintre putinele cursuri pe această temă predat în SUA.

Cu numeroase articole științifice și cărți publicate, expert în Strategic and Business Intelligence, vorbește despre ciclul de intelligence ca  un model teoretic, grafic, care servește la ilustrarea procesului de intelligence.

Acest model  are ca activitate inițială, inputul beneficiarului care formulează cererile către structurile de  Intelligence. Astfel se colectează informațiile cu instrumentele specifice (Humint, Sigint, etc) apoi se trece la analiza informațiilor. La finalul fazei de analiză se realizează un raport care este apoi trimis (diseminat) către beneficiari (decidenți.)

Beneficiarul  va furniza un feedback, va putea formula cereri și întreg procesul se reia.

Deci, modelul acestui ciclu de Intelligence după Hulnick, este teoretic și nu reprezintă realitatea.  Adevăratul proces de Intelligence urmărește și alte căi și este structurat în mod diferit.

Voi descrie în detaliu, punct cu punct, obiecțiile lui Hulnick.

Cererea și colectarea de informații

În ceea ce privește prima și a doua fază a ciclului de Intelligence, adică cerințele și procesul de colectare, Hulinck afirmă că  “the notion that policy makers or intelligence consumers, as they are sometimes called, provide guidance to intelligence managers to begin the intelligence process is incorrect”.

În general beneficiarul nu dă un input de începere a colectării de informații, decât după ce începe practic procesul. Beneficiarul este de multe ori pasiv și așteaptă semnale de alertare de la Servicii. Managerii structurilor de intelligence decid ce anume trebuie aprofundat, care sunt obiectivele pe care se va efectua colectarea de informații, pe baza unei evaluări făcute de aceștia (evenimente internaționale, situația națională, decalaje interne, etc)

Hulnick spune că  “Filling the gaps is what drives the intelligence collection process, not guidance from policy makers (…). For all these reasons, intelligence managers, and not policy officials, are real drivers of the intelligence collection process”.

Analiza

După părerea lui Hulnick, în realitate analiza nu urmărește colectarea de informații în mod secvențial, ci se desfășoară în paralel cu aceasta.
“Analysts do not always need new intelligence material to understand world events. The database is already so large that a competent analyst could write about most events without any more than open sources to spur the process. The incremental addition of new intelligence from human sources or technical sensors may modify the analytic process but rarely drives it”.

La aceasta se adaugă de multe ori faptul că informațiile brute (raw intelligence) sunt trimise direct beneficiarului fără a fi analizate și elaborate de către analiști.

Hulnick afirmă că cele două faze de culegere de informații și analiză sunt două procese care se desfășoară în paralel și care din când în când, aproape că sunt independente una de alta, constituind o problemă majoră, pentru că în acest caz informațiile sunt transmise la beneficiar în formă neprelucrată.

Hulnick spune că: “Because of restrictions of information sharing, psychological barriers, fears of compromising sources, and security concerns, the intelligence collection process and the intelligence analytic process not only in parallel, they are sometimes quite independent of each other. This is a major problem”.

Raportul și distribuirea către beneficiar

Despre ultimile două faze, realizarea raportului și prezentarea acestuia către beneficiar, Hulnick spune că este nevoie să se facă diferențierea între diferitele tipuri de produse analitice pentru a evalua într-un mod optim impactul pe care îl au aceste produse sau îl pot avea asupra beneficiarului.

Hulnick spune în ceea ce privește  “in-depth intelligence studies: These studies have proliferated in recent years (…). These studies are designed to provide in-depth analysis on specific subjects and are meant more for policy officials at working levels rather than senior decision makers, who rarely have the time to read them (…). Policy officials sometimes request these in-depth studies (…) but in many cases the studies are produced because analysts are directed by intelligence managers to write them, or analysts themselves believe they should be written”.

Cele două produse care tind să aibă un impact real și efectiv asupra procesului decizional sunt cele de avertizare și de estimare în intelligence.

În cazul primului produs  motivația este evidentă. Alertarea asupra unui iminent pericol are sau ar trebui să aibă un impact major asupra alegerilor beneficiarului. În cazul celui de-al doilea produs, previziunile elaborate de Intelligence trebuie să fie un instrument important decizional. Din nefericire nu se întâmplă întotdeauna așa. Realiatea este alta, “is that policy officials often know what they want to do even before they receive the estimate, and hope that this product will confirm in some way the wisdom of the path they have already chosen. When the estimate conflicts with their views, policy consumers may dismiss it as uninformed, useless, or even obstructionist. When it agrees with what they think they already know, then they may see it as confirming, irrilevant, or again useless”.

Modelul propus, cu rezolvarea tuturor obiecțiilor, poartă numele de modelul matrix.

Michael Herman

Este autorul cărții „Intelligence Power in Peace and War„. Michael Herman provine din școala britanică de studii de intelligence. Între 1972 și 1975 a fost secretar al Joint Intelligence Committee. A fost profesor universitar la King’s College, Keele University, Nuffield College și este fondatorul Oxford Intelligence Group.

Michael Herman face o analiză a naturii și rolului intelligence, atât în timp de pace cât și în timp de război, în cartea sa.

Experiența sa în intelligence coincide cu perioada războiului rece.

Herman explică într-o manieră proprie ce este intelligence, contraintelligence, cum funcționează aparatul de securitate, ce este ciclul de intelligence, raportul între intelligence și decidenți. Specialiștii sunt de părere că nu există un manual mai complet decât al lui Michael Herman.

Cele două activități principale de intelligence – colectarea și analiza – trebuie să fie văzute într-o perspectivă mai largă atât în ceea ce privește cerințele și nevoile factorilor de decizie cât și modul de utilizare a produsului finit. Aceasta este posibilă prin conceptul de ciclu de intelligence, care este un proces prin care informația este dobândită și transformată într-un produs accesibil

Herman spune că Ciclul de inteligență, cuprinde cinci etape: planificarea, colectarea,  prelucrarea, analiză și diseminarea.

  1. Planificarea presupune gestionarea strategiei, de la identificarea nevoii de informații care este derivată din evaluarea amenințărilor sau lista de prioritate a problemelor și politici nerezolvate. Această fază a procesului este inițiată de cereri sau cerințe de informații cu privire la anumite subiecte, bazate pe nevoile clientului – președinte, prim-ministru, miniștrii sau alte agenții guvernamentale. În unele cazuri, cererile și cerințele devin instituționalizate.
  2. Colectarea implică colectarea datelor într-o formă brută primă din care va fi construit produsul finit. Procesul de colectare implică surse deschise, surse secrete, cum ar fi agenții și dezertorii care furnizează informații care nu pot fi obținute pe nici o altă cale, și surse de colectare tehnice.
  3. Prelucrarea se referă la conversia informațiilor brute într-o formă mai potrivită pentru a obține un produs de intelligence cum ar fi traduceri și decriptare. Informațiile care nu merg direct la analiști sunt sortate și pregătite pentru a putea fi accesate oricând.
  4. Analiza  se referă la analiza și conversia de informații de bază în produsul finit de intelligence. Acesta include integrarea, evaluarea, interpretarea și analiza datelor disponibile. Astfel de produse sau estimări pot fi prezentate ca informări, rapoarte scurte sau mai lungi, studii. Uneori produsul fiind fragmentar este necesară prezența unor specialiști care să dea sens și semnificație.

Produsul trebuie să aibă cinci caracteristici esențiale pentru a fi utile: relevanță, actualitate, acuratețe, amploare, și puritate (fără dezinformări, propagandă, înșelăciune,etc)

  1. Diseminarea, este distribuirea produsului de intelligence finalizat, către factorii de decizie de la care a pornit procesul. Ceea ce Herman consideră deosebit de important este consumul și feedback-ul, adică felul în care factorul decizional politic consumă produsul de intelligence și ce feedback oferă.

Relația cu factorii de decizie ar trebui să fie una activă și nu pasivă. Cu toate acestea, obiectivitatea necesită o anumită distanță.

Este foarte important să existe un dialog între consumatorii de informații și producătorii  de intelligence, după ce a fost livrat produsul. Rareori factorii de decizie politici sunt dispuși să specifice  elemente de informații. mai degrabă, ei vor indica o dorință  pentru a primi rapoarte privind anumite situații, lăsând responsabilitatea serviciilor de informații, de a înțelege și clarifica ceea ce doresc.

El spunea că în ceea ce privește ciclul de intelligence este nevoie de o reformă în toate direcțiile pentru a completa elementele ciclulului de intelligence.

Robert David Steele

S-a născut în 1952și a petrecut primii 20 de ani între America Latină și Asia, călătorind cu tatăl, director la o companie petroliferă.

Are pregătire în Științe politice, Relații internationale și în Administrație publică. A lucrat în Ambasada Americană din El Salvador în timpul războiului civil și apoi în diferite aparate de intelligence, fiind implicat în numeroase cercetări despre intelligența artificială și strategii cognitive și comportamentale în intelligence.

Un susținător al evoluției și contribuției  surselor deschise (OSINT) în culegerea de informatii, odată cu dezvoltarea internetului.

În abordarea sa,  intelligence–ul American are nevoie de reforme și sectorul privat poate duce la completarea unui procentaj ridicat al activității serviciilor în USA. Folosirea surselor deschise (OSINT) ar putea reduce în mod semnificativ costurile serviciilor pentru securitate.

,,Misiunea mea este de a ajuta orice persoană sau organizație să îmbunătățească potențialul propriu cu ajutorul informațiilor.

Focusul meu este  centrat pe eliminarea într-o proporție de 50%, din tot ceea ce înseamnă fraudă, sau abuz, permițând în același timp organizațiilor anti fraudă împotmolite în sistemele vechi să  ajungă la o eficacitate cât mai mare.„

„Părerea lui Steel este că  informația costă bani și produsul de intelligence face bani. Ciclul vechi de informații este retardat„

Diagrama ciclului de intelligence a fost astfel îmbunătățită radical de Robert Steele având un mare ecou cu un concept nou, omniprezent, constant și reflexiv.

Problema  este  că nu se colectează informații legate de totul despre tot (de exemplu, sărăcia, bolile infecțioase, degradarea mediului), și nu se procesează aceste informații. Steel a gândit un system în care să fie colectate cât mai multe informații, să existe probabil o bază de date cu toate aceste informații care să poată fi accesate în momentul în care serviciile consideră că ar avea nevoie de acestea.

 

Mai jos este modelul de intelligence al lui Robert Steel propus pentru secolul 21

steel-intelligence-model
Anna Maria Di Paolo

Este un specialist contemporan în domeniu, absolventă a facultății de Stiințe de Investigație și a Facultății de Psihologie.

Lucrează la Ministerul de Interne din Italia, autoare a mai multor studii despre Intelligence–ul modern

Anna Maria di Paolo, susține că este necesară lărgirea componentelor ciclului de intelligence, în condițiile în care evoluția și dezvoltarea surselor de culegere de informații este permanentă.

În aceeași măsură susține că este necesară pregătirea specialiștilor în domeniu și alinierea la  tendințele actuale ale perioadei în care trăim.

Ana Maria di Paolo afirmă că analiza și felul în care se realizează aceasta, este cea mai vizată pentru a fi percepută într-un context mai larg, dar și celelalte elemente ale ciclului de intelligence.

Culegerea informațiilor și analiza

Are ca scop principal crearea unei baze de informații care vor fi utilizate de către cei care au putere de decizie.

Poate fi :

Descriptivă: este cea în care informațiile și datele sunt organizate în mod sistematic, analizate și prezentate prin utilizarea de metode științifice, noi.

Explicativă : Se bazează pe descriere, dar are intenția de a înțelege cauzele. O sarcină dificilă, deoarece implică studiul unui număr mare de informații și interpretarea relației dintre ele.

Predictivă: este cel mai dificil de  efectuat, deoarece are ca scop  obținerea unei prognoze a evoluției viitoare. Folosind și/sau analiza descriptivă este posibil să se formuleze o ipoteză explicativă suficient fondată.

Practic o analiză strategică poate avea urmatoarele forme :

descrierea situației

evaluarea amenințării

examinarea riscurilor

studiu de specialitate a unui anumit fenomen

 

Bibliografie:

  1. Anna Maria Di Paolo,  L’analisi investigative come strumento per la prevenzione e la repression della criminalita, Italia
  2. A. S. Hulnick, “Learning About US Intelligence: Difficult But Not Impossible,” International Journal of Intelligence and Counterintelligence5, no. 1 (Spring 1991): 96. For a review of how CIA officers themselves, including Professor Hulnick, have contributed to teaching in US universities see J. H. Hedley, “Twenty Years of Officers in Residence,” Studies in Intelligence 49, no. 4 (2005): 31–39.
  3.  DAVIES Jack, Improving CIA Analytic Performance: Strategic Warning, The Sherman Kent Center for Intelligence Analysis, Occasional Papers, vol. 1, nr. 1, 2002
  4. Herman, H. (2001). Intelligence services in the information age. London, UK: Frank Cass Publishers
  5. Michael Herman . Intelligence Power in Peace and War, 1972
  6. Sherman Kent „Strategic Intelligence for American World Policy” (Princeton University Press, 1949; 1966

7. STEELE Robert David, On Intelligence. Spies and Secrecy in an Open World, AFCEA International Press, Fairfax, 2000